Iubiți credincioși!
Duminica aceasta, a treia a Marelui Post se numește „Duminica Sfintei Cruci”. Sfinţii Părinţi au rânduit ca la jumătatea Postului Mare să se scoată Sfânta Cruce, pentru ca privind spre ea, credincioşii să prindă puteri în osteneala postului şi aducându-şi aminte de Patimile Mântuitorului să se întărească şi în rugăciune şi în săvârşirea faptelor bune.
Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp dintre cele mai vechi. Simbolul crucii se găseşte desenat sau scrijelit în peşterile preistoriei, iar în Europa preromană a fost simbolul preferat al celţilor. De asemenea este legat de diverse divinităţi, exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă numită ankh, o vedem adesea în mâna diverşilor zei egipteni. Ea simboliza viaţa, imortalitatea. Crucea mai reprezenta şi soarele și armonia contrariilor (cerul și pământul), centrul ei reprezentând mijlocul universului iar cele 4 brațe indicau punctele cardinale.
Iubiți credincioși!
Sfântul Apostol Pavel le spune locuitorilor Corintului și nouă: „cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” I Cor. 1, 18
În creștinism, prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu, crucea primește noi sensuri. Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan, vorbind despre simbolurile Sfintei cruci spunea: „Crucea este steagul și semnul de biruință al creștinătății. Crucea este arma cea mai tare a creștinismului. Crucea este calea mântuirii, Jertfelnicul răscumpărării, Prestolul împăcării omului cu Dumnezeu. Crucea este arma de apărare a creștinului, scut împotriva vrăjmașilor, ancoră a credinței, toiag al răbdării, măsură a dragostei lui Dumnezeu stâncă a nădejdii. Crucea e podoaba bisericilor, înfrumusețarea caselor, semnul călătoriilor, rușinarea ereticilor îmbărbătarea creștinilor. Crucea sfințește bisericile și grumajii credincioșilor, ea pogoară Duhul Sfânt peste omenire, ea gonește diavolii de pe pământ.” Iar după Sfântul Grigorie de Nyssa, crucea înseamnă lungimea, lățimea și înălțimea dragostei lui Dumnezeu în lume.
Iubiți credincioși!
„Dumnezeu este iubire” (I In. 4, 8). Din iubire Dumnezeu l-a creat pe om. Din iubire nu l-a lăsat pe om în părăsire și deznădăjduit atunci când acesta a fost neascultător și alungat din Grădina Raiului și i-a promis un Răscumpărător. Aceată iubire a lui Dumnezeu față de om a culminat cu Jerfirea Unicului Său Fiu „pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică” după cum ne spune Sf. Ev. Ioan 3, 16. Astfel, iubirea lui Dumnezeu a transformat Crucea prin jertfa Unicului Său Fiu, în „steagul și semnul de biruință al creștinătății.” Iubirea lui Dumnezeu prin Jertfa Unicului Său Fiu, a șters prin Cruce păcatul, a omorât moartea, a dăruit viață celor care cred în El. „Crucea – spunea părintele arhimandrit Ioanichie Bălan – înseamnă suferință, dar nu suferință care omoară, ci care dă viață. Înseamnă Jertfă care împacă pe om cu Dumnezeu; înseamnă lacrimi care spală păcatele. Crucea înseamnă suferință – o suferință din dragoste, fără cârtire, fără murmur; înseamnă sacrificiu pentru binele și mântuirea altora. ”
Iubiți credincioși!
Să păstrăm în inimile noastre și să urmăm cuvintele Mântuitorului Hristos care cheamă: „oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze” (Mc. 8, 34)
Așadar fiecare să ne luăm crucea aleasă sau rânduită nouă de Dumnezeu și s-o purtăm!
SOȚII să poarte crucea căsniciei, născând și crescând copiii în dragostea de Dumnezeu;
FECIORII să rabde crucea înfrânării cu bărbăție;
BOLNAVII să-și poarte crucea durerii cu răbdare, căci lacrimile fără cârtire le vor fi răsplătite.
Fiecare, la locul său să ne purtăm crucea cu răbdare, să nu deznădăjduim ci pururi să ne rugăm zicând: „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim”
Duminica aceasta, a treia a Marelui Post se numește „Duminica Sfintei Cruci”. Sfinţii Părinţi au rânduit ca la jumătatea Postului Mare să se scoată Sfânta Cruce, pentru ca privind spre ea, credincioşii să prindă puteri în osteneala postului şi aducându-şi aminte de Patimile Mântuitorului să se întărească şi în rugăciune şi în săvârşirea faptelor bune.
Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp dintre cele mai vechi. Simbolul crucii se găseşte desenat sau scrijelit în peşterile preistoriei, iar în Europa preromană a fost simbolul preferat al celţilor. De asemenea este legat de diverse divinităţi, exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă numită ankh, o vedem adesea în mâna diverşilor zei egipteni. Ea simboliza viaţa, imortalitatea. Crucea mai reprezenta şi soarele și armonia contrariilor (cerul și pământul), centrul ei reprezentând mijlocul universului iar cele 4 brațe indicau punctele cardinale.
Iubiți credincioși!
Sfântul Apostol Pavel le spune locuitorilor Corintului și nouă: „cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” I Cor. 1, 18
În creștinism, prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu, crucea primește noi sensuri. Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan, vorbind despre simbolurile Sfintei cruci spunea: „Crucea este steagul și semnul de biruință al creștinătății. Crucea este arma cea mai tare a creștinismului. Crucea este calea mântuirii, Jertfelnicul răscumpărării, Prestolul împăcării omului cu Dumnezeu. Crucea este arma de apărare a creștinului, scut împotriva vrăjmașilor, ancoră a credinței, toiag al răbdării, măsură a dragostei lui Dumnezeu stâncă a nădejdii. Crucea e podoaba bisericilor, înfrumusețarea caselor, semnul călătoriilor, rușinarea ereticilor îmbărbătarea creștinilor. Crucea sfințește bisericile și grumajii credincioșilor, ea pogoară Duhul Sfânt peste omenire, ea gonește diavolii de pe pământ.” Iar după Sfântul Grigorie de Nyssa, crucea înseamnă lungimea, lățimea și înălțimea dragostei lui Dumnezeu în lume.
Iubiți credincioși!
„Dumnezeu este iubire” (I In. 4, 8). Din iubire Dumnezeu l-a creat pe om. Din iubire nu l-a lăsat pe om în părăsire și deznădăjduit atunci când acesta a fost neascultător și alungat din Grădina Raiului și i-a promis un Răscumpărător. Aceată iubire a lui Dumnezeu față de om a culminat cu Jerfirea Unicului Său Fiu „pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică” după cum ne spune Sf. Ev. Ioan 3, 16. Astfel, iubirea lui Dumnezeu a transformat Crucea prin jertfa Unicului Său Fiu, în „steagul și semnul de biruință al creștinătății.” Iubirea lui Dumnezeu prin Jertfa Unicului Său Fiu, a șters prin Cruce păcatul, a omorât moartea, a dăruit viață celor care cred în El. „Crucea – spunea părintele arhimandrit Ioanichie Bălan – înseamnă suferință, dar nu suferință care omoară, ci care dă viață. Înseamnă Jertfă care împacă pe om cu Dumnezeu; înseamnă lacrimi care spală păcatele. Crucea înseamnă suferință – o suferință din dragoste, fără cârtire, fără murmur; înseamnă sacrificiu pentru binele și mântuirea altora. ”
Iubiți credincioși!
Să păstrăm în inimile noastre și să urmăm cuvintele Mântuitorului Hristos care cheamă: „oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze” (Mc. 8, 34)
Așadar fiecare să ne luăm crucea aleasă sau rânduită nouă de Dumnezeu și s-o purtăm!
SOȚII să poarte crucea căsniciei, născând și crescând copiii în dragostea de Dumnezeu;
FECIORII să rabde crucea înfrânării cu bărbăție;
BOLNAVII să-și poarte crucea durerii cu răbdare, căci lacrimile fără cârtire le vor fi răsplătite.
Fiecare, la locul său să ne purtăm crucea cu răbdare, să nu deznădăjduim ci pururi să ne rugăm zicând: „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim”
