DUMINICA a 29-a DUPĂ RUSALII

Despre recunoștință

„Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat,
s-a întors cu glas mare slăvind pe dumnezeu „
(Luca 17, 15)
Iubiţi credincioşi !
Împreună am fost astăzi părtaşi, martori ai vindecării celor 10 leproşi.
Minunată şi măreaţă minune săvârşită de Mântuitorul Hristos, nu prin atingere ci numai prin cuvânt. Hristos a vindecat 10 oameni bolnavi, ce sufereau cea mai cruntă şi hidoasă boală a tuturor timpurilor.
Lepra este o boală care mănâncă şi distruge carnea trupului. Este o boală contagioasă. De aceea, cei ce se îmbolnăveau erau izolaţi de restul comunităţii. Ei trăiau departe de cetatea locuită, pe gunoaie, în locuri pustii. Cam asta era şi situaţia celor 10 leproşi din Evanghelia de astăzi.
Văzând că se aproprie cineva de sat, ei care trăiau izolaţi li s-a luminat faţa crezând că cineva vine să le aducă de mâncare ori ceva să le aline durerile. Când privesc mai atent, îşi dau seama că este Acela despre care auziseră pe rudele lor vorbind, că are o învăţătură nouă, că face minuni, vindecă și înviază morții. Îndrăznind îşi ridică glasurile, într-un cor al durerii dar şi al speranţei şi-I zic lui Hristos: ,,Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!,, (Luca 17, 13)
Oare Hristos ar fi putut trece nepăsător mai departe, văzând suferinţa lor ? NU! El cel ce este ,,Domnul milelor,, şi ,,Tatăl îndurărilor,, săvîrşeşte minunea pe loc vindecându-i şi îi trimite să se arate preoţilor templului, singurii care hotărau şi constatau dacă boala s-a vindecat şi care îi reintegrau în comunitate pe cei vindecaţi.
Şi cei 10, pleacă bucuroşi spre templu spre a li se constata vindecarea. Dar 9 dintre ei în bucuria lor au uitat total de Cel care îi vindecase. Şi Sfânta Evanghelie nici nu-i mai pomeneşte. Doar unul singur, din cei 10 s-a întors, şi cu lacrimi de bucurie în ochi a căzut în genunchi la picioarele lui Iisus şi I-a mulţumit.
Iubiţi credincioşi!
Sf. Scriptură ne spune ,,Fericiți cei curați cu inima că acei vor vedea pe Dumnezeu,, iar Napoleon I spunea: ,,Dispreţuiesc nerecunoştinţa ca pe cel mai urât cusur al inimii,,
Nerecunoştinţa! Nu ni se pare oare că sună atât de cunoscut ? Zi de zi este în preajma noastră. Nerecunoștința face parte din viața noastră.
Vă întrebați poate: Trebuie să fim recunoscători chiar în fiecare zi? Cui? Pentru ce?
DA iubiți credincioși, trebuie să fim recunoscători, nu în fiecare zi, ci în fiecare oră, în fiecare secundă a vieții noastre.
Sfântul Apostol Pavel spune ,,Că plata păcatului este moartea,, Iar noi păcătuim cu mintea, cu vorba, cu fapta neîncetat. Și, conform celor spuse de Sfântul Apostol ar trebui să murim. Dar, minune! Trăim! Facem păcat și nu murim, mai facem unul și iar nu murim, și iar, și iar. De ce nu murim? Pentru că Hristos ne iubește. Și ne iubește atât de mult încât așteaptă, așteaptă și iar așteaptă să ne pocăim, adică să nu mai păcătuim, să ne mărturisim păcatele, să ne pară rău pentru că am greșit.
Pentru faptul că nu murim în momentul în care greșim pentru că Hristos ne iubește, pentru aceasta trebuie să fim recunoscători. Să spunem: DOAMNE, ÎȚI MULȚUMESC CĂ ÎN IUBIREA TA MAI ÎMI ÎNGĂDUI SĂ VIEȚUIESC, ÎȚI MULȚUMESC CĂ AȘTEPȚI PÂNĂ MĂ HOTĂRĂSC EU!
Recunoștința este floare rară chiar și în relația noastră om cu om. O vorbă din bătrâni spune: ,,dacă ai dat uită, dacă ai luat pomenește,, iar Sfânta Scriptură ne spune că atunci când faci un bine să nu trâmbițezi ,,că ce ai făcut tu,, Și sfătuiește ,,Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta,, iar din Evanghelia de azi aflăm că trebuie să fim recunoscători.
Trebuie să recunoaștem ca fiecare dintre noi a primit de la Dumnezeu și bune și rele. Pentru cele rele ne-am mâhnit în inima noastră și am zis: ,,Doamne de ce mie?,, În schimb când le-am primit pe cele bune, ne-am bucurat și nu am zis: ,,Doamne de ce mie?,,
Mă înfioară gândul când, la Judecata de apoi voi fi intrebat: ,,De ce toată viața ta ai rămas în ceata celor nouă?,, Pe dumneavoastră nu? Ce răspuns vom da?
Iubiți credincioși!
Nu este târziu să ne schimbăm! AZI și nu mâine, în acest moment, fie și în gând să spunem: ,,DOAMNE, IȚI MULȚUMESC PENTRU CĂ M-AI ADUS LA VIAȚĂ, CĂ M-AI CRESCUT, ÎTI MULTUMESC PENTRU PĂRINȚII MEI, PENTRU COPIII MEI, PENTRU FAMILIA MEA, ITI MULTUMESC PENTRU PRIETENII MEI, PENTRU DUȘMANII MEI, ÎȚI MULȚUMESC DOAMNE PENTRU CĂ MĂ IUBEȘTI ȘI MĂ RABZI ȘI PENTRU CĂ MĂ AȘTEPȚI SĂ MĂ ÎNTORC LA TINE! AMIN!