Deşi există o Zi a Femeii, a tuturor femeilor de pe glob – 8 martie – Organizaţia Naţiunilor Unite a găsit de cuviinţă să numească o Zi aparte pentru femeile de la ţară, care sunt mai trudite, mai în bătaia vântului şi al soarelui.
Nu-i vorbă, sunt şi în mediul rural femei, cum s-ar spune, cu „mâinile albe”, reprezentante ale intelectualităţii. Majoritatea, însă, o constituie cele care lucrează pământul şi adună roadele lui, ca să avem cu toţii ce pune pe masă. Pentru ele, deci, a fost instituită Ziua Mondiala a Femeilor din Mediul Rural, pe care o marcăm anual la 15 octombrie.
Şi în România a luat fiinţă în 1996 Asociaţia Naţională a Femeii din Mediul Rural, afiliată la Confederaţia Naţională a Femeii din România.
Dar despre femeia de la ţară se pot spune multe lucruri …
Fie că locuieşte în oraşe sau sate, femeia ca fiinţă, ca persoană este aceeaşi –adică are sentimente, are voinţă, are raţiune– fiind creată de Dumnezeu după Chipul Său, urmând să devină asemenea Acestuia prin „naşterea de fii” (I Timotei 2, 15).
Este creată de Dumnezeu spre a fi SOŢIE, MAMĂ, SORĂ. Îmi pare rău că trebuie să spun că vremurile atât de moderne, care au început să pătrundă şi în mediul rural, au rânduit femeii şi nemeritatul statut de amantă ori prostituată, oferindu-i chiar „şansa de a fi stăpână pe propriul trup” determinând-o să renunţe la statutul sfânt de mamă.
Pentru că este Duminică, şi ar fi fost în spiritul femeii de la ţară, care îşi marchează şi leagă importantele momente din viaţă sa de Biserică, ca acest eveniment să se petreacă în Biserică, am să spun câteva cuvinte despre femeie, din punctul de vedere al Bisericii.
Aşadar să o luăm cu începutul.
Dumnezeu l-a făcut pe OM, bărbat şi femeie. Bărbatul singur, nu-i decât bărbat, asemenea şi femeia singură e doar femeie. Însă atunci când bărbatul se uneşte cu femeia, prin Sfânta Taină a Cununiei, devin amândoi un trup, devin OM. Om creat după chipul lui Dumnezeu –chip care înseamnă: voinţă, sentiment, raţiune. Înţelepciunea cea fără margini a lui Dumnezeu, Care pe toate le-a făcut mai presus decât mintea omenească, n-a înzestrat pe femeie cu însuşirile bărbatului, dar nici pe bărbat cu însuşirile femeii. Astfel că fiecare se completează pe celălalt. Si dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice : " Iată de ce-a zis înţelepciunea cea nemărginită : " Nu-i bine sa fie omul singur. Să-i facem ajutătoare asemenea lui ".
Da, femeia este egală cu bărbatul, asemenea lui, dar numai după fire nu şi după dregătorie. Dumnezeu o pedepseşte pe Eva atunci când ea întinde prima mâna, înaintea lui Adam spre a lua fructul oprit.
Cât ar fi femeia de învăţată, trebuie să fie supusă bărbatului. Bărbatul este cap al femeii şi Hristos cap al bărbatului. Aceasta este ierarhia în familia creştină, întemeiată pe iubire şi respect reciproc. Supunerea femeii faţă de bărbat este izvorâtă din iubirea care i-a unit.
Atunci când iubirea dispare sau nici măcar nu a existat, la baza unirii celor doi existând altceva, apar conflicte minor care stârnesc cele mai aprige furtuni care sfârşesc prin suferinţa celor care le-au generat şi a celor care au fost luaţi părtaşi – copiii.
A vorbi despre femeie, fără a aminti ceva şi de copii este imposibil, sau ar trebui să fie imposibil, ţinând cont că femeia este singura care poate zămisli, ocroti şi da viaţă. Cea mai mare misiune pe care o are femeia în familie, rolul ei este să fie mamă de copii ! Aici ar trebui să vorbim mult şi să ne spunem şi impunem punctul de vedere creştin legat de aşa zisa educaţie sexuală sau planing familial, două concepte „moderne” care nu fac altceva decât să destrame, să înjosească şi chiar să distrugă iubirea divină dintre soţi, pervertind-o într-o iubire egoistă (lasă să ne distrăm şi noi acum cât suntem tineri!). Nu e rău să te distrezi, tineri căsătoriţi fiind, dar nu înlăturând din viaţa ta fiinţe nevinovate, ucigându-le.
În mediul rural, la ţară, femeia e cam „needucată”. Ea n-a auzit de planing familial, educaţie sexuala. Şi bine ca este aşa. Aşa zisa „emancipare” a femeii, aşa cum am mai spus nu face decât să pervertească iubirea.
La ţară, femeia încă mai ştie şi vrea să fie soţie şi mamă. Ştie să-i zâmbească soţului ce se întoarce trudit de la câmp, ştie să-i pună pe masă o bucată de pâine caldă, ştie să-i înveselească existenţa cu pruncii dăruiţi, ştie să-l îmbrăţişeze şi fără să fie „educata”.
La ţară, şi nu mă îndoiesc că şi la oraş, femeile ştiu să se roage deşi cam uită drumul spre Biserică, ştiu să mai fie soaţe, ştiu să mai fie mame.
Aşadar fiţi SOAŢE, fiţi MAME fiţi FEMEI CREŞTINE fie că locuiţi în mediul rural fie în mediul urban!
AMIN!
Nu-i vorbă, sunt şi în mediul rural femei, cum s-ar spune, cu „mâinile albe”, reprezentante ale intelectualităţii. Majoritatea, însă, o constituie cele care lucrează pământul şi adună roadele lui, ca să avem cu toţii ce pune pe masă. Pentru ele, deci, a fost instituită Ziua Mondiala a Femeilor din Mediul Rural, pe care o marcăm anual la 15 octombrie.
Şi în România a luat fiinţă în 1996 Asociaţia Naţională a Femeii din Mediul Rural, afiliată la Confederaţia Naţională a Femeii din România.
Dar despre femeia de la ţară se pot spune multe lucruri …
Fie că locuieşte în oraşe sau sate, femeia ca fiinţă, ca persoană este aceeaşi –adică are sentimente, are voinţă, are raţiune– fiind creată de Dumnezeu după Chipul Său, urmând să devină asemenea Acestuia prin „naşterea de fii” (I Timotei 2, 15).
Este creată de Dumnezeu spre a fi SOŢIE, MAMĂ, SORĂ. Îmi pare rău că trebuie să spun că vremurile atât de moderne, care au început să pătrundă şi în mediul rural, au rânduit femeii şi nemeritatul statut de amantă ori prostituată, oferindu-i chiar „şansa de a fi stăpână pe propriul trup” determinând-o să renunţe la statutul sfânt de mamă.
Pentru că este Duminică, şi ar fi fost în spiritul femeii de la ţară, care îşi marchează şi leagă importantele momente din viaţă sa de Biserică, ca acest eveniment să se petreacă în Biserică, am să spun câteva cuvinte despre femeie, din punctul de vedere al Bisericii.
Aşadar să o luăm cu începutul.
Dumnezeu l-a făcut pe OM, bărbat şi femeie. Bărbatul singur, nu-i decât bărbat, asemenea şi femeia singură e doar femeie. Însă atunci când bărbatul se uneşte cu femeia, prin Sfânta Taină a Cununiei, devin amândoi un trup, devin OM. Om creat după chipul lui Dumnezeu –chip care înseamnă: voinţă, sentiment, raţiune. Înţelepciunea cea fără margini a lui Dumnezeu, Care pe toate le-a făcut mai presus decât mintea omenească, n-a înzestrat pe femeie cu însuşirile bărbatului, dar nici pe bărbat cu însuşirile femeii. Astfel că fiecare se completează pe celălalt. Si dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice : " Iată de ce-a zis înţelepciunea cea nemărginită : " Nu-i bine sa fie omul singur. Să-i facem ajutătoare asemenea lui ".
Da, femeia este egală cu bărbatul, asemenea lui, dar numai după fire nu şi după dregătorie. Dumnezeu o pedepseşte pe Eva atunci când ea întinde prima mâna, înaintea lui Adam spre a lua fructul oprit.
Cât ar fi femeia de învăţată, trebuie să fie supusă bărbatului. Bărbatul este cap al femeii şi Hristos cap al bărbatului. Aceasta este ierarhia în familia creştină, întemeiată pe iubire şi respect reciproc. Supunerea femeii faţă de bărbat este izvorâtă din iubirea care i-a unit.
Atunci când iubirea dispare sau nici măcar nu a existat, la baza unirii celor doi existând altceva, apar conflicte minor care stârnesc cele mai aprige furtuni care sfârşesc prin suferinţa celor care le-au generat şi a celor care au fost luaţi părtaşi – copiii.
A vorbi despre femeie, fără a aminti ceva şi de copii este imposibil, sau ar trebui să fie imposibil, ţinând cont că femeia este singura care poate zămisli, ocroti şi da viaţă. Cea mai mare misiune pe care o are femeia în familie, rolul ei este să fie mamă de copii ! Aici ar trebui să vorbim mult şi să ne spunem şi impunem punctul de vedere creştin legat de aşa zisa educaţie sexuală sau planing familial, două concepte „moderne” care nu fac altceva decât să destrame, să înjosească şi chiar să distrugă iubirea divină dintre soţi, pervertind-o într-o iubire egoistă (lasă să ne distrăm şi noi acum cât suntem tineri!). Nu e rău să te distrezi, tineri căsătoriţi fiind, dar nu înlăturând din viaţa ta fiinţe nevinovate, ucigându-le.
În mediul rural, la ţară, femeia e cam „needucată”. Ea n-a auzit de planing familial, educaţie sexuala. Şi bine ca este aşa. Aşa zisa „emancipare” a femeii, aşa cum am mai spus nu face decât să pervertească iubirea.
La ţară, femeia încă mai ştie şi vrea să fie soţie şi mamă. Ştie să-i zâmbească soţului ce se întoarce trudit de la câmp, ştie să-i pună pe masă o bucată de pâine caldă, ştie să-i înveselească existenţa cu pruncii dăruiţi, ştie să-l îmbrăţişeze şi fără să fie „educata”.
La ţară, şi nu mă îndoiesc că şi la oraş, femeile ştiu să se roage deşi cam uită drumul spre Biserică, ştiu să mai fie soaţe, ştiu să mai fie mame.
Aşadar fiţi SOAŢE, fiţi MAME fiţi FEMEI CREŞTINE fie că locuiţi în mediul rural fie în mediul urban!
AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu