DESPRE GRIJILE VIEȚII
„de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”
(MATEI 6, 22)
Iubiți credincioși!
Încă din primele clipe ale vieții, omul are nevoie și cere să mănânce. Mic fiind mănâncă, tânăr mănâncă, îmbătrânind mănâncă. Îi este o foame continuă. Omul mănâncă, mănâncă și iarăși mănâncă. Își trăiește viața călătorind între bucătărie și wc. Nevoia de a mânca este firească, dar atunci când nevoia de a mânca ocupă primul loc în topul activităților omului, nu mai este firească ci este diabolică, consecință a păcatului primilor oameni.
Toată viața, omul aleargă, se străduie să agonisească, să strângă, să aibă multe și de toate. De ce? Pentru a avea ce să mănânce.
Se scoală în fiecare dimineață, zi de zi, 365 de zile pe an și muncește din zori și până în seară, nerezervându-și măcar o zi de odihnă. De ce? Pentru a avea ce mânca. Și reușește să aibă în fiecare zi pâinea necesară supraviețuirii și chiar mai mult decât îi trebuie. Dar se uită la fratele său și vede că pâinea acestuia este parcă mai mare și mai multă, mai albă și mai pufoasă. Nu este mulțumit. În minte îi apar două gânduri, două soluții: fie să-i fure pâinea, fie să muncească mai mult. Mai există însă o soluție care este luată în calcul de prea puțini oameni: „Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu ” ( Matei 4,4)
Iubiți credincioși!
Hristos ne spune: „de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”, adică dacă ochiul tău nu va fi bolnav și nu va pofti la vecinul, atunci nici trupul tău nu va mai munci mai mult decât trebuie. Tot Hristos ne spune: “Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” sau: „Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei”. (Matei 6, 26, 28 – 34)
Iubiți credincioși!
Poate ați înțeles sau nu ce am vrut să vă spun, DAR ceea ce vreau să vă gândiți și să conștientizați sunt următoarele:
Ne îngrijim prea mult de cele necesare trupului, neglijând pe cele necesare sufletului.
Dacă trupul are nevoie de mâncare, băutură, îmbrăcăminte și sufletul are nevoie de rugăciune, post, fapte bune.
Dacă putem munci 7 zile pe săptămână de ce nu putem merge la Biserică pentru câteva ore?
Dacă putem săpa un hectar de porumb într-o zi, de ce oare nu putem merge măcar o oră în cimitir pentru a îngriji mormintele răposaților noștri?
De ce ne îngrijim mai mult de cele trecătoare și pe cele veșnice le trecem cu vederea? De ce?
Iubiți credincioși!
Ne întinăm ochii cu tot felul de imagini nefolositoare. Ne uităm la casa, mașina, femeia, bărbatul celor de lângă noi și ni le dorim și noi, mai mult facem tot posibilul să le dobândim. Uităm că la judecata de apoi, Hristos nu ne va întreba nici ce am mâncat sau băut, nici ce mașină am condus sau ce recolta am avut. Întrebarea va fi: ați luptat pentru a dobândi pământ, case, mașini, haine dar ați căutat Împărăția lui Dumnezeu după cum v-am sfătuit?
CE VOM RĂSPUNDE?
AMIN!
(MATEI 6, 22)
Iubiți credincioși!
Încă din primele clipe ale vieții, omul are nevoie și cere să mănânce. Mic fiind mănâncă, tânăr mănâncă, îmbătrânind mănâncă. Îi este o foame continuă. Omul mănâncă, mănâncă și iarăși mănâncă. Își trăiește viața călătorind între bucătărie și wc. Nevoia de a mânca este firească, dar atunci când nevoia de a mânca ocupă primul loc în topul activităților omului, nu mai este firească ci este diabolică, consecință a păcatului primilor oameni.
Toată viața, omul aleargă, se străduie să agonisească, să strângă, să aibă multe și de toate. De ce? Pentru a avea ce să mănânce.
Se scoală în fiecare dimineață, zi de zi, 365 de zile pe an și muncește din zori și până în seară, nerezervându-și măcar o zi de odihnă. De ce? Pentru a avea ce mânca. Și reușește să aibă în fiecare zi pâinea necesară supraviețuirii și chiar mai mult decât îi trebuie. Dar se uită la fratele său și vede că pâinea acestuia este parcă mai mare și mai multă, mai albă și mai pufoasă. Nu este mulțumit. În minte îi apar două gânduri, două soluții: fie să-i fure pâinea, fie să muncească mai mult. Mai există însă o soluție care este luată în calcul de prea puțini oameni: „Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu ” ( Matei 4,4)
Iubiți credincioși!
Hristos ne spune: „de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”, adică dacă ochiul tău nu va fi bolnav și nu va pofti la vecinul, atunci nici trupul tău nu va mai munci mai mult decât trebuie. Tot Hristos ne spune: “Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” sau: „Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei”. (Matei 6, 26, 28 – 34)
Iubiți credincioși!
Poate ați înțeles sau nu ce am vrut să vă spun, DAR ceea ce vreau să vă gândiți și să conștientizați sunt următoarele:
Ne îngrijim prea mult de cele necesare trupului, neglijând pe cele necesare sufletului.
Dacă trupul are nevoie de mâncare, băutură, îmbrăcăminte și sufletul are nevoie de rugăciune, post, fapte bune.
Dacă putem munci 7 zile pe săptămână de ce nu putem merge la Biserică pentru câteva ore?
Dacă putem săpa un hectar de porumb într-o zi, de ce oare nu putem merge măcar o oră în cimitir pentru a îngriji mormintele răposaților noștri?
De ce ne îngrijim mai mult de cele trecătoare și pe cele veșnice le trecem cu vederea? De ce?
Iubiți credincioși!
Ne întinăm ochii cu tot felul de imagini nefolositoare. Ne uităm la casa, mașina, femeia, bărbatul celor de lângă noi și ni le dorim și noi, mai mult facem tot posibilul să le dobândim. Uităm că la judecata de apoi, Hristos nu ne va întreba nici ce am mâncat sau băut, nici ce mașină am condus sau ce recolta am avut. Întrebarea va fi: ați luptat pentru a dobândi pământ, case, mașini, haine dar ați căutat Împărăția lui Dumnezeu după cum v-am sfătuit?
CE VOM RĂSPUNDE?
AMIN!
